- supliní
- vb. (sil. -pli-), ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. suplinésc, imperf. 3 sg. suplineá; conj. prez. 3 sg. şi pl. suplineáscã
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
supliní
Look at other dictionaries:
suplini — SUPLINÍ, suplinesc, vb. IV. tranz. 1. A înlocui pe cineva (temporar) în funcţii sau în obligaţii, a ţine locul. ♦ A ţine loc de ceva. 2. A adăuga ceva ce lipseşte; a împlini, a completa o lipsă. – Din it. supplire (după plin). Trimis de claudia,… … Dicționar Român
suplinire — SUPLINÍRE, supliniri, s.f. Acţiunea de a suplini şi rezultatul ei; înlocuire, completare; p. ext. loc, funcţie de suplinitor (la o catedră). – v. suplini. Trimis de RACAI, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 SUPLINÍRE s. înlocuire. (suplinire cuiva la o… … Dicționar Român
suplinitor — SUPLINITÓR, OÁRE, suplinitori, oare, adj., s.m. şi f. 1. adj. (Adesea substantivat) Care suplineşte (1) într o funcţie, într o muncă. 2. s.m. şi f. Cadru didactic care nu e titularizat. – Suplini + suf. tor. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa:… … Dicționar Român
suplea — SUPLEÁ, supleez, vb. I. tranz. (Rar) A suplini. [pr.: ple a] – Din fr. suppléer. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 supleá vb. (sil. ple a), ind. prez. 1 sg. supleéz, 3 … Dicționar Român
supliment — SUPLIMÉNT, suplimente, s.n. 1. Ceea ce se adaugă la ceva pentru a l completa sau pentru a suplini o lipsă. 2. Bilet de călătorie sau de spectacol, eliberat ca anexă la alt bilet, prin care se acordă drepturi sau avantaje în plus. 3. Ceea ce se… … Dicționar Român
plin — PLIN, Ă, plini, e, adj., s.n. I. adj. 1. (Despre vase, încăperi, recipiente etc.) Care este umplut cu ceva, în care se află ceva până la limită. ♢ expr. Plin ochi = umplut până la limita capacităţii. A fi plin de sine (sau de el) = a avea o… … Dicționar Român
substitui — SUBSTITUÍ, substítui, vb. IV. tranz. şi refl. A (se) situa în locul altuia; a (se) înlocui. ♦ (jur.) A comite infracţiunea de substituire de persoană. [prez. ind. şi; substituiesc. – var.: (înv.) substituá vb. I] – Din fr … Dicționar Român
înlocui — ÎNLOCUÍ, înlocuiesc, vb. IV. tranz. 1. A pune ceva sau pe cineva în locul altuia. 2. A îndepărta pe cineva dintr un post, numind pe altcineva în locul lui. 3. A ţine cuiva locul într o funcţie, într o muncă etc. – Din loc. adv. în loc + suf. ui.… … Dicționar Român
